De ce suntem oameni egoişti, invidioşi şi răi? Bineînţeles, ne dăm seama să fim mai buni atunci când ni se pune vreo greutate pe umeri sau ne apucă frica. A fost primul cutremur pe care l-am simţit. Azi noapte la ora două, am crezut că se desprinde canapeaua de mine şi că trebuie să îmbăţişez peştele din acvariu.
Pentru câteva momente (bine ar fi să dureze), mi-am iubit toţi duşmanii. Dacă era ceva mai mult pe scara Richter, nu mai conta nimic din cele enunţate mai sus. Contează omul bun. De ce nu ne dăm seama de asta şi atunci când ne este bine?
Astăzi, vă descriu puţin o piesă ce merge la sufletul meu de după primul cutremur simţit.
Haideţi să ne facem inimile să vorbească o limbă pe care să n-o înţelegem, dar să fie a noastră. Piesa te pune să-ţi fugi prin gânduri, să îţi grăbeşti sângele să parcurgă mai repede casa venelor, să faci mai mult azi decât ieri. Robbie Williams e unul dintre grandomanii vieţii cu toate plăcerile ei. Cine nu ştie asta, eh, ce să mai... Oare dragostea adevărată, cea de mamă, cea de casă, cea de ţară, cea de prieteni, limbă şi libertate, - oare se ţine în noi mereu? La grădiniţă am învăţat că există mai multe feluri de dragoste, aşa ne spunea educatoarea. Acum, cred că există, dar că le schimbăm din prioritate în funcţie de culoarea sângelui. Oare educatoarea mea s-a gândit vreodată la aşa ceva? Avem cu ce să ne facem viaţa frumoasă: cu un zâmbet dimineaţa în oglindă, cu o cafea aromată, cu o călătorie neprogramată, cu libertatea de a face doar ce ne place, cu bucuria de a-i putea face pe alţii bucuroşi. Acum, mai mult ca oricând, românii au nevoie de o privire în plus în oglinda dimineţii lor. Să vă uitaţi de două ori dimineaţa în oglindă, fie ea din baie sau din dressing room sau din curtea de la ţară. Numai să nu fie ciobită, asta ca să vă vedeţi bine orizontul din spate. Cei de la bloc pot deschide geamul pentru că, de altfel, vor vedea perete alb. Trebuie, românilor, să vă vedeţi libertatea şi viitorul într-o oglindă veselă, nu într-una pe care nu aveţi voie să lăsaţi un mesaj copiilor şi nici într-una pe care nu aveţi voie să vă declaraţi libertatea, fie şi printr-un ruj de un roşu aprins.
Românilor, eu sunt cu sufletul cu voi. Dacă aş fi şi cu actele, cu siguranţă aş merge la votul din 29 iulie şi aş alege să mă pot uita într-o oglindă căreia nu i s-a furat corectitudinea scrisului de pe etichetă. Şi da, aş alege răul cel mai mic. Dacă nu era acest rău până acum, noi, mulţii studenţi basarabeni nu ajungeam aici şi nu simţeam că statul român are, poate, mai mare grijă de noi decât o face Moldova, Republica Moldova.
Uitaţi-vă în oglindă, domnilor.
Pentru câteva momente (bine ar fi să dureze), mi-am iubit toţi duşmanii. Dacă era ceva mai mult pe scara Richter, nu mai conta nimic din cele enunţate mai sus. Contează omul bun. De ce nu ne dăm seama de asta şi atunci când ne este bine?
Astăzi, vă descriu puţin o piesă ce merge la sufletul meu de după primul cutremur simţit.
Haideţi să ne facem inimile să vorbească o limbă pe care să n-o înţelegem, dar să fie a noastră. Piesa te pune să-ţi fugi prin gânduri, să îţi grăbeşti sângele să parcurgă mai repede casa venelor, să faci mai mult azi decât ieri. Robbie Williams e unul dintre grandomanii vieţii cu toate plăcerile ei. Cine nu ştie asta, eh, ce să mai... Oare dragostea adevărată, cea de mamă, cea de casă, cea de ţară, cea de prieteni, limbă şi libertate, - oare se ţine în noi mereu? La grădiniţă am învăţat că există mai multe feluri de dragoste, aşa ne spunea educatoarea. Acum, cred că există, dar că le schimbăm din prioritate în funcţie de culoarea sângelui. Oare educatoarea mea s-a gândit vreodată la aşa ceva? Avem cu ce să ne facem viaţa frumoasă: cu un zâmbet dimineaţa în oglindă, cu o cafea aromată, cu o călătorie neprogramată, cu libertatea de a face doar ce ne place, cu bucuria de a-i putea face pe alţii bucuroşi. Acum, mai mult ca oricând, românii au nevoie de o privire în plus în oglinda dimineţii lor. Să vă uitaţi de două ori dimineaţa în oglindă, fie ea din baie sau din dressing room sau din curtea de la ţară. Numai să nu fie ciobită, asta ca să vă vedeţi bine orizontul din spate. Cei de la bloc pot deschide geamul pentru că, de altfel, vor vedea perete alb. Trebuie, românilor, să vă vedeţi libertatea şi viitorul într-o oglindă veselă, nu într-una pe care nu aveţi voie să lăsaţi un mesaj copiilor şi nici într-una pe care nu aveţi voie să vă declaraţi libertatea, fie şi printr-un ruj de un roşu aprins.
Românilor, eu sunt cu sufletul cu voi. Dacă aş fi şi cu actele, cu siguranţă aş merge la votul din 29 iulie şi aş alege să mă pot uita într-o oglindă căreia nu i s-a furat corectitudinea scrisului de pe etichetă. Şi da, aş alege răul cel mai mic. Dacă nu era acest rău până acum, noi, mulţii studenţi basarabeni nu ajungeam aici şi nu simţeam că statul român are, poate, mai mare grijă de noi decât o face Moldova, Republica Moldova.
Uitaţi-vă în oglindă, domnilor.
Comentarii
Trimiteți un comentariu