Aici am scris despre descoperirea mea şi am zis că-i fac povestea piesei. Mi-au plăcut prea mult piesa, videoclipul, versurile.
Îmi imaginam o poveste cu un alter-ego imediat după vizionare.
Iată cum mi se prezintă acum:
Era o fetiţă îndrăgostită de pantofii mamei. Banal de la-nceput. Visa să aibă toţi pantofii frumoşi din lume, toate rochiile cu dantelă şi mulţi prieteni imaginari. S-a întâmplat că şi-a pierdut imaginaţia. Micuţa a crescut fără dram de imaginaţie. S-a trezit că într-o zi avea totul, dar nu mai ştia unde şi cum să le asorteze. Pantofii şi rochiile-i erau de aceeaşi culoare. Până şi oja era de aceeaşi culoare cu ţinuta. Toate erau puse pe căprării, roşu cu roşu, galben cu galben, totul: truse de machiaj, şerveţele, genţi, pantofi, rochii, brăţări, ochelari, fundiţe(...) Se uita în oglindă şi nu vedea nimic, în schimb, începea să o doară retina. Diagnostic: exces. De unde venea? Din lipsa unui haos mic la momentul potrivit.
Lăsaţi şi haosul să vină la voi!
Comentarii
Trimiteți un comentariu