M-am trezit şi am dat o fugă pe bicicletă până la aprozar pentru fructe proaspete. Am trecut şi pe la chioşcul de ziare. M-am întors cu două banane şi o Dilemă. Bananele- în shake, ziarul- la creier. La opt fără cinci eram cu dilema şi cu shake-ul în faţă, ba le-am făcut şi o poză împreună, nu de alta, da' le stă bine. Sau de semi-snoabă ce sunt. :D
Am ţinut să iau Dilema de săptămâna trecută, aşa ca să mai iau o pauză de la articole care deplâng sportul românesc. Nu am avut noroc, încă nu s-au liniştit spiritele înfocate de dor şi jale. Apar reacţii de la Dilematici, care mai de care mai pro finanţarea sportului românesc. Ce să finanţezi , mă întreb?
Copii talentaţi sunt, antrenori s-or fi găsit, dar ţara, ţara de unde o luăm?
Mi-a plăcut ce a scris Radu Naum în pastiluţa un sport la Răsărit: Dumnezeu n-a fost român. Că nu ne mai dă nici ploaie până nu ne plătim facturile istorice. Asta cam aşa este, dacă stăm să ne gândim că suntem o naţiune păcătoasă, care ne-am ucis conducătorul în ziua sfântă de Crăciun. Cică aşa ar spune şi preoţii de pe muntele Athos.
Mai departe cu vorba, Andrei Pleşu m-a pus, ca de obicei, pe gânduri. Eu, convinsă de unele idei politice, ajung să mi le smintesc acuma. Gabriel Giurgiu, inerent ironiei pure şi stilate la cel mai înalt nivel (precum o face şi la tv, de altfel), tot la sport s-a blocat. Dar exemplele lui din America sau Marea Britanie sunt logice, ce să mai.
Mircea Vasilescu mi-a spus că TVR nu gândeşte bine. TVR-ul, da, a devenit un singur om care taie şi spânzură acolo unde ar trebui să reformeze. Când l-am citit pe Comănescu, eram de acord cu închiderea TVR info şi TVR Cultural (parţial), însă după Mircea Vasilescu, potop în capul meu! Păi, într-adevăr, cum să închizi principala ta funcţie, cea de informare, educare şi cea culturală? Cine ştie, poate în locul studiourilor se deschid agenţii de modele sau cluburi de fiţe? Aşa, ca să le fie unora chiar în ogradă ocupaţia de bază. Mai bine ar deschide acolo nişte grădiniţe. Ar face un bine.
Articolul Andreei Archip m-a atras să-l citesc, cu toate că era pe ultima pagină. În jocul ei de-a vacanţa din Eforie, mi-am regăsit, de fapt, perfect, jocul meu de-a vacanţa din Costineşti. Se pare că e o ţară a omogenităţilor, dar împachetată diferit. Aparenţele contează, atât. Atunci, măcar aparent, citiţi Dilema!
Copii talentaţi sunt, antrenori s-or fi găsit, dar ţara, ţara de unde o luăm?
Mi-a plăcut ce a scris Radu Naum în pastiluţa un sport la Răsărit: Dumnezeu n-a fost român. Că nu ne mai dă nici ploaie până nu ne plătim facturile istorice. Asta cam aşa este, dacă stăm să ne gândim că suntem o naţiune păcătoasă, care ne-am ucis conducătorul în ziua sfântă de Crăciun. Cică aşa ar spune şi preoţii de pe muntele Athos.
Mai departe cu vorba, Andrei Pleşu m-a pus, ca de obicei, pe gânduri. Eu, convinsă de unele idei politice, ajung să mi le smintesc acuma. Gabriel Giurgiu, inerent ironiei pure şi stilate la cel mai înalt nivel (precum o face şi la tv, de altfel), tot la sport s-a blocat. Dar exemplele lui din America sau Marea Britanie sunt logice, ce să mai.
Mircea Vasilescu mi-a spus că TVR nu gândeşte bine. TVR-ul, da, a devenit un singur om care taie şi spânzură acolo unde ar trebui să reformeze. Când l-am citit pe Comănescu, eram de acord cu închiderea TVR info şi TVR Cultural (parţial), însă după Mircea Vasilescu, potop în capul meu! Păi, într-adevăr, cum să închizi principala ta funcţie, cea de informare, educare şi cea culturală? Cine ştie, poate în locul studiourilor se deschid agenţii de modele sau cluburi de fiţe? Aşa, ca să le fie unora chiar în ogradă ocupaţia de bază. Mai bine ar deschide acolo nişte grădiniţe. Ar face un bine.
Articolul Andreei Archip m-a atras să-l citesc, cu toate că era pe ultima pagină. În jocul ei de-a vacanţa din Eforie, mi-am regăsit, de fapt, perfect, jocul meu de-a vacanţa din Costineşti. Se pare că e o ţară a omogenităţilor, dar împachetată diferit. Aparenţele contează, atât. Atunci, măcar aparent, citiţi Dilema!
Comentarii
Trimiteți un comentariu