Visul european fără moş Ene

Nu ştiam că pot exista gânduri convergente, aproape identice, fără să se fi intersectat vreodată. Aşa am păţit eu cu  visul european. Am scris acest articol după vizita organizată de Consiliul Europei la Strasbourg şi am prins, fără să ştiu că există deja, ideea visului european.

La cursul de Diplomaţie Culturală a prezentat un coleg cartea lui Rifkin, care se şi numeşte Visul European. Mi-am dat seama atunci că dacă eu am conştientizat oarecum un fel de pregătire a acestui concept de către mai marii capi ai Europei, acesta poate chiar îşi va atinge scopul.

În ce mă priveşte, cred că nu ne ajunge un moş Ene pe la gene. Acesta rămâne să fie partea cea mai dulce a unui vis, la fel cum preludiul poate fi pentru sex. Aşadar, un moş Ene încărcat de strategii mişto, asta vrem, dragă Europă!

Aşadar, despre visul american, someone?

P.S.: un comentariu spunea ca Rifkin ar fi depăşit de evoluţie sau involuţie (după caz), dacă e să ne uităm la anul publicării- 2006.