Poziţia copilului

Luminiţa Gheorghiu (mama tipizată)

Poziţia copilului nu m-a cucerit din primele minute pe deplin, aşa precum mă aşteptam. Poate că nu sunt obişnuită cu filmările de mână, ci mai degrabă, fixe, de pe trepied sau orice alt suport. Aici, mişcările de cameră sunt voit făcute natural. Parcă vor să te prindă şi să te bage în film, să le stai peste umăr, să-i priveşti în ochi să-i simţi, să vrei să fi fost acolo, măcar să le fi ţinut un pahar cu apă. Eu aş fi vrut, cu siguranţă.

Dacă tot m-am pus pe monologul scurt despre imagine, care m-a deranjat la început şi a ajuns să-mi placă la nebunie după 20 de minute, să vorbim despre vinovat. Andrei Butică este cel care a avut grijă şi a supervizat, probabil a şi gândit traseul ochiului camerei. Vreau să-i mulţumesc, să-i spun că a reuşit să transmită mult şi că mesajul vizual mi-a contrastat dinlăuntrul meu nu prea sensibil.

Coloana sonoră mi-a plăcut, dar am reuşit să reţin doar Meravigliosa Creatura de Gianna Nannini. E superbă piesa. Te face să ieşi din sală fără să mai vrei măcar să aplauzi, să mai vezi ceva. Vrei să gândeşti la realitatea urâtă şi dură, să încerci s-o eviţi şi s-o schimbi. Asta mi-a transmis filmul. Şi mi-a mai transmis valoarea vieţii netrăite din prostie. Am ieşit ultima din sală pentru că mai vroiam. Pentru asta, voi reveni la cinema sau la Albert Camus cu Străinul sau Germinal de Emile Zola.

Mulţumesc, Călin Peter Netzer.
Mulţumesc, Vlad Ivanov, pentru interpretarea care-mi place la nebunie.