Suflet de cafea

Ella Fitzgerald îmi stropește mintea cu melancolie. Dacă stau bine și mă gîndesc, îmi evocă anumite stări pe care le-am descoperit în cărțile lui Paler, Ion Vianu sau Radu Pavel Gheo. E distanță mare între toate aceste nume, însă muzica ni le apropie.

Nimic nu-i este imposibil muzicii.

Azi m-am trezit cu ajutorul muzicii. Devin dependentă. Ascult, sunt autodidactă, mă lansez în ascultări pe care încă nu le înțeleg, dar așa mă supun muzicii. Detest momentele cînd muzica nu-mi intră în minte sau inimă. Ador momentele cînd muzica mă inspiră, îmi reinventează copilăria, adolescența sau prezentul. Uneori, chiar și viitorul.

Toate se fac pe muzică mult mai bine:
Sursa foto aici


  • aluatul crește ca-n povești;
  • ceapa se rumenește ca soarele în amurg;
  • vasele nu mai scîrțîie sub burete;
  • părul se ondulează și firele de păr vorbesc între ele;
  • vinul e mai dulce;
  • cafeaua e mai cafea.

Comentarii