Am fugit de-acasă

Cum e să te cauți pe tine? Nu durează mult și nici nu e departe. E destul să fugi de-acasă, să ieși din blocul

sursa foto aici

de beton și să dai de iarba verde (încă!).

Am fugit, așadar, de-acasă, am intrat flămîndă de mine, în cel mai apropiat parc de joacă pentru copii. Am dat buzna în scrînciob, mi-am amintit sufeltul în caruselul cu căluți și am mers desculț prin iarbă.

Te întorci în blocul de beton imaginîndu-ți-l că e plin de flori, urci trepte, le cobori, cît să-ți bucuri mușchii cinci minute. Ajungi, arunci hainele, mergi în cadă și faci o baie regală. Apoi, mai strigi după un pix și-o foaie, că de', inspirația e mare cînd ești regăsit.

Am întrebat apa din cadă: tu știi cum e să mergi desculț prin iarbă?, tu știi cum e să te pornești noaptea pe străzi cu o carte dragă în geantă, chiar dacă nu e lumină bună de citit?, tu știi cum e să faci baie? Evident, dragă apă din cadă, tu atîta știi- țevi jegoase și ruginoase, nu tu miros de lilieci înfloriți, nu tu cărți, nu tu poezii, nu tu dragoste. Sau, poate faci dragoste cu țevile?! Dar chiar cu toate? Și mai ești virgină?