Cînd eram mică nu prea aveam prieteni buni. Aveam eu cîte o fată cu care îmi spuneam secretele, cu care făceam poze îmbrăcată cu rochia de mireasă a mamei, cu care mergeam la iaz, la treburi sau la săniuş. Nu aveam o prietenă deplină. Nu aveam prieteni care să citească, aici eram total singură. Ce să mai spun, prietenele mele erau interesate de băieţi, de ieşit în drum la pupat şi discoteci prin alte sate. Mă cam priveau dubios cînd mă vedeau cu cărţi la braţ sau cu caiete în care scriam tot ce-mi poftea inima. Nu eram o snoabă, nici nu-mi permiteam.
Îmi doream să cresc, să plec la şcoli şi să am prieteni care să citească, cu care să pot discuta despre acestea şi cu care să mă răsfăţ. Îmi imaginam că doar oamenii fini au parte de aşa ceva, că doar oamenii care se îmbracă cu haine de firmă, care se plimbă numai pe la expoziţii scumpe şi mănînca icre cu unt, caviar.
Azi e septembrie şi e 2013. Am o prietenă bună, iar bună îşi merită poziţia lîngă subiect. Ieri m-a invitat la fericire. Mi-a adus un zîmbet, apoi a scos din geantă lucruri simple: o pătură, două căni cu ceai aromat cu miere, biscuiţii mei preferaţi, o carte, o agendă de vise şi muzică bună. Toate, în parc. M-a curpins o stare de bine şi mă simt datoare pînă la cer. Două ore în care am mai visat o dată în plus la o lume mai bună.
La o altă bancă stăteau două doamne trecute de anii tinereţii, care se relaxau cu un joc. Aveau şi ele ceai. Cred că viaţa e frumoasă doar dacă vrem noi.
Bucurie,
bună ziua!
Îmi doream să cresc, să plec la şcoli şi să am prieteni care să citească, cu care să pot discuta despre acestea şi cu care să mă răsfăţ. Îmi imaginam că doar oamenii fini au parte de aşa ceva, că doar oamenii care se îmbracă cu haine de firmă, care se plimbă numai pe la expoziţii scumpe şi mănînca icre cu unt, caviar.
Azi e septembrie şi e 2013. Am o prietenă bună, iar bună îşi merită poziţia lîngă subiect. Ieri m-a invitat la fericire. Mi-a adus un zîmbet, apoi a scos din geantă lucruri simple: o pătură, două căni cu ceai aromat cu miere, biscuiţii mei preferaţi, o carte, o agendă de vise şi muzică bună. Toate, în parc. M-a curpins o stare de bine şi mă simt datoare pînă la cer. Două ore în care am mai visat o dată în plus la o lume mai bună.
La o altă bancă stăteau două doamne trecute de anii tinereţii, care se relaxau cu un joc. Aveau şi ele ceai. Cred că viaţa e frumoasă doar dacă vrem noi.
Bucurie,
bună ziua!
Aici e o parte din. muzica din parc:
Comentarii
Trimiteți un comentariu