Scrisoare deschisă

         Draga mea Silvia,

     știi, îți spuneam că ar fi frumos să ne facem și să ne păstrăm corespondențe, așa ca marii scriitori, poeți sau critici literari. Noi nu realizăm nimic de măsura unor astfel de oameni, dar poate că energia va funcționa într-o oră dintr-o zi. Îți amintești cum descopeream cărți bune împreună? E drept, începusem cu Mihaela Rădulescu, Oana Pellea, lecturi ușoare, ar spune unii intelectuali. Nouă ne-au mers la suflet, mai știi? Hihi. Mda, acum am ajuns și noi la un Brumaru, la un Rushdie, la un Dostoievski sau Kafka. Din cînd în cînd, mai revenim la Ce ne spunem cînd nu ne vorbim, dar tot un Bulgakov stă pe raftul inimii.

***

Mi-ar plăcea să alunecăm în suflet mai des. Așa cum m-ai învățat tu, să ne luăm viața mai în glumă și să mergem desculț prin iarbă. Iată că eu te-am ascultat și-ți mulțumesc. Avem și meniri dintr-astea pe pămînt, să-i facem pe alții să îndrepte ceva. Pe ei, la ei sau cu ei.

***

P.S. : vreau o evadare în Pădurea Lecturii, cu un Hamac Fermecat sau, îmi ajunge și o pătură cu Pooh.


Cu iremediabilă copilărie,
Karina. 

Comentarii