Cînd eram mică, taică-meu tot povestea de Soci ca despre o destinaţie exotică. Cred că trecuse pe acolo cu maică-mea, în luna de miere. Era un fel de Mamaia mai mare a Rusiei. Am crescut şi am dat de o fotografie cu o splendidă panoramă a staţiunii Soci: oameni fericiţi, în costume de baie vintage, la plajă.
De prin 2011, de cînd am auzit de marea construcţie de la Soci, mi-am spus că Putin vrea să strice un oraş întreg pentru a-şi mai reîmprospăta imaginea de fac tot ce vreau. De aici s-a schimbat imaginea mea despre Soci şi sînt sigură că taică-meu ar avea nostalgii grele dacă ar vedea documentarul care m-a inspirat să scriu acest text- Jocurile lui Putin. Documentarul este cît se poate de curajos pentru ce se întîmplă acolo, pentru toate dedesubturile Jocurilor Olimpice 2014, pentru toată corupţia şi toată durerea zecilor de mii de locuitori din oraşul Soci.
Cine este Putin?
"- În realitate, viaţa mea este foarte simplă, se vede ca-n palmă.
Am terminat şcoala, am intrat la Universitate.
Am terminat Universitatea- am intrat în K.G.B.
Am încheiat cu K.G.B.-ul- din nou la Universitate.
De la Universitate- la Sobceak.
De la Sobceak- la Moscova, la Direcţia Treburi.
După aceea- în aparatul preşedintelui.
De acolo- la F.S.B. (Federalinaia Slujba Bezopasnosti- Serviciul Federal de Securitate, actualul serviciu seceret al Federaţiei Ruse).
După aceea, m-au numit premier.
În prezent- preşedinte în funcţiune. Asta-i tot!
- Au fost, însă, detalii?!
- Da, au fost ... " *
*(fragment din cartea La persoana întîi. Convorbiri cu Vladimir Putin, Natalya Givorkyan, Andre Kolisnikov, Natalia Timakova, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000)
Ce s-a întîmplat la Soci?
Dacă nu pronunţăm niciun nume, ne dăm seama că este vorba de marele Putin. Cel puţin K.G.B.-ul, atît de prezent, ar fi un indiciu bun. Putin şi-a dorit mereu o imagine indestructibilă a ceea ce face, a ceea ce conduce, a ceea ce vede lumea în Rusia. Aşadar, Jocurile Olimpice de la Soci din 2014 sînt jocurile lui. A pus la bătaie bugete inimaginabile, bugete care cresc de la o zi la alta. Pentru ca JO să se întîmple la Soci anul acesta, a trebuit ca mii de case să fie rase cu buldozerul, a trebuit ca mii de familii să se mute în nişte cămine de familişti, construite special pentru ei, cei rămaşi pe drumuri. Președintele venise acolo și spuse, pur și simplu, ca un copil mofturos, că e locul perfect.
S-a construit, practic, un alt oraş deasupra unei mlaştini voite. S-au lăsat neterminate proiecte începute (port, aeroport, teren de golf, satul jurnaliştilor etc.), care, nu se ştie ce se va alege de soarta lor. Cert este că s-au aruncat milioane de dolari în vînt, bani neverificaţi din buget de stat. Soci s-a transformat în cel mai scump şantier din lume. În 2008, prima sumă dată publicităţii referitor la construcţiile sin Soci pentru JO era de 12 miliarde de dolari, care a urcat pînă la 50 de miliarde de dolari în toamna lui 2013.
Trebuia ca Rusia să revină în atenţia lumii întregi, dar pe picior mare. JO au fost ţelul guvernului rus într-o megacampanie de brand de ţară, dar care s-a soldat cu prea multe victime.
Cine a construit la Soci?
Oleg Deripaska este un personaj-cheie în afacerea Soci. Are o companie metalurgică, este multimiliardar şi trebuia să se ocupe de construcţia portului şi retehnologizarea aeroportului. Din cîte am citit în presa străină, niciuna din astea două nu au ajuns la bun sfîrşit.
Putin şi-a adus supuşii şi nesupuşii pentru a vira bani în construcţii. De exemplu, Gazprom-ul, cel mai mare producător de gaze naturale din lume, trebuia să construiască tot ceea ce însemna piste de schi, centru de biatlon, conducte de gaz, iar toate acestea erau estimate în proiectul iniţial la peste 3 trilioane de dolari.
Sberbank avea în grijă construcţia centrului media (satul media) şi Guvernul Rus trebuia să construiască cinci din cele şase arene prevăzute în proiect.
Multe treburi s-au încurcat, multe s-au oprit sau nu au mai ajuns să fie terminate. Vremea nefavorbilă, locurile de construcţie nepotrivite sau termene-limită de neconceput.
Cui i-a trebuit legenda morbidă de la Soci?
Oamenii de acolo plîngeau pe stradă, dar a trebuit să se supună, să se mute, la jumătatea vieţii, din casa pe care au făcut-o cu mîna lor. Era musai să respecte JO. Trebuie să-l respecte pe Putin. Am fost cu inima cît un purice cît m-am uitat la documentarul difuzat de B1 TV în seara asta- Jocurile lui Putin. Jurnaliştii care au încercat să radiografieze situaţia, n-au putut să dea nicidecum de capete oficiale ale afacerii. Scuza lor- nu aveau timp pentru aşa ceva.
Realitatea aceea, mă gîndesc, distribuită în lume, i-ar putea costa viaţa pe realizatori. Dar se răfuiesc ei după ce se încheie JO.
Iată, dacă nu aţi fost pe recepţie, un fragment găsit la un utilizator rus al Youtube-ului, aici.
Problemele de la Soci: gunoi și terenuri naționalizate
Prima problemă ar fi groapa de gunoi, care acum e de nesuportat nici de la 2 km, spun locuitorii. A doua problemă ar fi faptul că oraşul s-a transformat într-o capcană de beton. Oriunde te întorci, ceva e iraţional construit, pe fugă. În numele Rusiei, s-au distrus case la Soci, s-au făcut drumuri şi s-au stricat străzi cu istorie. Exista acolo și o celebră stradă numită Ceaikovski, pe care acum localnicii ar vrea s-o numească Putin.
Terenurile au fost naţionalizate în doi paşi şi trei mişcări, pentru că s-a creat o lege care nu-i împiedica să facă asta, ba chiar îi ferea de orice urmări, pe mulţi ani de-acu încolo. Noroi şi izolare, mlaştini, doi-trei jurnalişti locali ca nişte Don Quijote, care se luptă cu mori de vînt. Bineînţeles, nu vor putea lupta în marea mlaştină guvernamentală a Rusiei. Şi ce dacă unii oameni au dormit zile la rînd pe străzi după ce le-a fost demolată casa? Şi ce dacă nu pot primi sprijin justiţiar de niciunde? Contează? Ei s-au resemnat, au acum un Soci de la zero, pe zero. Preţurile din proiecte erau atît de fictive încît puteai, în realitate, să construieşti 45 de km de şosea poleită cu aur sau unsă cu icre negre. Imaginaţi-vă cum s-a împărţit mita.
Paradoxal de tot mi se pare că Soci este cea mai caldă regiune a Rusiei, unde ninge rar. Iată, Jocuri Olimpice de iarnă în călduri. Tot la Soci au existat multe dezastre naturale, alunecări de teren sau inundaţii.
Cine va salva Soci după JO 2014?
La asta mă gîndesc într-una, cine va salva Soci? Optimismul funcţionarilor de stat este aproape hilar. Că îşi imaginează ei că toată lumea va da năvală acolo la ski sau vacanţe, mi se pare cel puţin ciudat. În primul rînd, se pare că preţurile sînt foarte mari, iar zona deja are o imagine cît de poate de respingătoare. Proiectele neterminate vor deveni, cică, magazine imense, mall-uri, iar publicul lor va fi cel cu bani mulţi. Să sperăm că aceiaşi afacerişti multimiliardari care au investit acolo ca să distrugă, vor veni să-şi încînte amantele cu o sesiune de shopping în secret. Pentru că vor fi doar ei, între ei, probabil. Dar ca să salveze imaginea, cred că Putin ar fi în stare şi ar putea muta mii de sportivi ruşi la Soci, de tot. Să traiască acolo, dacă tot le-a făcut blocuri!
Filosofia drumului moale este un documentar în rusă despre partea oficială şi grandioasă a construirii celor necesare pentru JO 2014 la Soci. Este proaspăt, probabil pentru a echilibra ecourile negative. Cred că are un efect şi mai dureros, de fapt. Sînt cadre memorabile, chiar dacă nu înţelegeţi rusa, vă va uimi. Poate dacă Putin nu era atît de vehement şi sigur pe el în 2007 în Guatemala, cînd a prezentat proiectul pentru JO 2014, probabil că nu-şi lua revanşa imaginii sale în lume. Ideile îi aparţin, precum şi alegerea locului. Încă o dată, Jocurile lui Putin. Practic, a dirijat o întreagă lume acum, prin mlaştini şi ceaţă.
P.S. :
Hai, nu-ţi cumperi un apartament la Soci? Au de vînzare.
De prin 2011, de cînd am auzit de marea construcţie de la Soci, mi-am spus că Putin vrea să strice un oraş întreg pentru a-şi mai reîmprospăta imaginea de fac tot ce vreau. De aici s-a schimbat imaginea mea despre Soci şi sînt sigură că taică-meu ar avea nostalgii grele dacă ar vedea documentarul care m-a inspirat să scriu acest text- Jocurile lui Putin. Documentarul este cît se poate de curajos pentru ce se întîmplă acolo, pentru toate dedesubturile Jocurilor Olimpice 2014, pentru toată corupţia şi toată durerea zecilor de mii de locuitori din oraşul Soci.
Cine este Putin?
"- În realitate, viaţa mea este foarte simplă, se vede ca-n palmă.
Am terminat şcoala, am intrat la Universitate.
Am terminat Universitatea- am intrat în K.G.B.
Am încheiat cu K.G.B.-ul- din nou la Universitate.
De la Universitate- la Sobceak.
De la Sobceak- la Moscova, la Direcţia Treburi.
După aceea- în aparatul preşedintelui.
De acolo- la F.S.B. (Federalinaia Slujba Bezopasnosti- Serviciul Federal de Securitate, actualul serviciu seceret al Federaţiei Ruse).
După aceea, m-au numit premier.
În prezent- preşedinte în funcţiune. Asta-i tot!
- Au fost, însă, detalii?!
- Da, au fost ... " *
*(fragment din cartea La persoana întîi. Convorbiri cu Vladimir Putin, Natalya Givorkyan, Andre Kolisnikov, Natalia Timakova, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000)
Ce s-a întîmplat la Soci?
Dacă nu pronunţăm niciun nume, ne dăm seama că este vorba de marele Putin. Cel puţin K.G.B.-ul, atît de prezent, ar fi un indiciu bun. Putin şi-a dorit mereu o imagine indestructibilă a ceea ce face, a ceea ce conduce, a ceea ce vede lumea în Rusia. Aşadar, Jocurile Olimpice de la Soci din 2014 sînt jocurile lui. A pus la bătaie bugete inimaginabile, bugete care cresc de la o zi la alta. Pentru ca JO să se întîmple la Soci anul acesta, a trebuit ca mii de case să fie rase cu buldozerul, a trebuit ca mii de familii să se mute în nişte cămine de familişti, construite special pentru ei, cei rămaşi pe drumuri. Președintele venise acolo și spuse, pur și simplu, ca un copil mofturos, că e locul perfect.
S-a construit, practic, un alt oraş deasupra unei mlaştini voite. S-au lăsat neterminate proiecte începute (port, aeroport, teren de golf, satul jurnaliştilor etc.), care, nu se ştie ce se va alege de soarta lor. Cert este că s-au aruncat milioane de dolari în vînt, bani neverificaţi din buget de stat. Soci s-a transformat în cel mai scump şantier din lume. În 2008, prima sumă dată publicităţii referitor la construcţiile sin Soci pentru JO era de 12 miliarde de dolari, care a urcat pînă la 50 de miliarde de dolari în toamna lui 2013.
Trebuia ca Rusia să revină în atenţia lumii întregi, dar pe picior mare. JO au fost ţelul guvernului rus într-o megacampanie de brand de ţară, dar care s-a soldat cu prea multe victime.
Cine a construit la Soci?
Oleg Deripaska este un personaj-cheie în afacerea Soci. Are o companie metalurgică, este multimiliardar şi trebuia să se ocupe de construcţia portului şi retehnologizarea aeroportului. Din cîte am citit în presa străină, niciuna din astea două nu au ajuns la bun sfîrşit.
Putin şi-a adus supuşii şi nesupuşii pentru a vira bani în construcţii. De exemplu, Gazprom-ul, cel mai mare producător de gaze naturale din lume, trebuia să construiască tot ceea ce însemna piste de schi, centru de biatlon, conducte de gaz, iar toate acestea erau estimate în proiectul iniţial la peste 3 trilioane de dolari.
Sberbank avea în grijă construcţia centrului media (satul media) şi Guvernul Rus trebuia să construiască cinci din cele şase arene prevăzute în proiect.
Multe treburi s-au încurcat, multe s-au oprit sau nu au mai ajuns să fie terminate. Vremea nefavorbilă, locurile de construcţie nepotrivite sau termene-limită de neconceput.
Cui i-a trebuit legenda morbidă de la Soci?
Oamenii de acolo plîngeau pe stradă, dar a trebuit să se supună, să se mute, la jumătatea vieţii, din casa pe care au făcut-o cu mîna lor. Era musai să respecte JO. Trebuie să-l respecte pe Putin. Am fost cu inima cît un purice cît m-am uitat la documentarul difuzat de B1 TV în seara asta- Jocurile lui Putin. Jurnaliştii care au încercat să radiografieze situaţia, n-au putut să dea nicidecum de capete oficiale ale afacerii. Scuza lor- nu aveau timp pentru aşa ceva.
Realitatea aceea, mă gîndesc, distribuită în lume, i-ar putea costa viaţa pe realizatori. Dar se răfuiesc ei după ce se încheie JO.
Iată, dacă nu aţi fost pe recepţie, un fragment găsit la un utilizator rus al Youtube-ului, aici.
Problemele de la Soci: gunoi și terenuri naționalizate
Prima problemă ar fi groapa de gunoi, care acum e de nesuportat nici de la 2 km, spun locuitorii. A doua problemă ar fi faptul că oraşul s-a transformat într-o capcană de beton. Oriunde te întorci, ceva e iraţional construit, pe fugă. În numele Rusiei, s-au distrus case la Soci, s-au făcut drumuri şi s-au stricat străzi cu istorie. Exista acolo și o celebră stradă numită Ceaikovski, pe care acum localnicii ar vrea s-o numească Putin.
Terenurile au fost naţionalizate în doi paşi şi trei mişcări, pentru că s-a creat o lege care nu-i împiedica să facă asta, ba chiar îi ferea de orice urmări, pe mulţi ani de-acu încolo. Noroi şi izolare, mlaştini, doi-trei jurnalişti locali ca nişte Don Quijote, care se luptă cu mori de vînt. Bineînţeles, nu vor putea lupta în marea mlaştină guvernamentală a Rusiei. Şi ce dacă unii oameni au dormit zile la rînd pe străzi după ce le-a fost demolată casa? Şi ce dacă nu pot primi sprijin justiţiar de niciunde? Contează? Ei s-au resemnat, au acum un Soci de la zero, pe zero. Preţurile din proiecte erau atît de fictive încît puteai, în realitate, să construieşti 45 de km de şosea poleită cu aur sau unsă cu icre negre. Imaginaţi-vă cum s-a împărţit mita.
Paradoxal de tot mi se pare că Soci este cea mai caldă regiune a Rusiei, unde ninge rar. Iată, Jocuri Olimpice de iarnă în călduri. Tot la Soci au existat multe dezastre naturale, alunecări de teren sau inundaţii.
Cine va salva Soci după JO 2014?
La asta mă gîndesc într-una, cine va salva Soci? Optimismul funcţionarilor de stat este aproape hilar. Că îşi imaginează ei că toată lumea va da năvală acolo la ski sau vacanţe, mi se pare cel puţin ciudat. În primul rînd, se pare că preţurile sînt foarte mari, iar zona deja are o imagine cît de poate de respingătoare. Proiectele neterminate vor deveni, cică, magazine imense, mall-uri, iar publicul lor va fi cel cu bani mulţi. Să sperăm că aceiaşi afacerişti multimiliardari care au investit acolo ca să distrugă, vor veni să-şi încînte amantele cu o sesiune de shopping în secret. Pentru că vor fi doar ei, între ei, probabil. Dar ca să salveze imaginea, cred că Putin ar fi în stare şi ar putea muta mii de sportivi ruşi la Soci, de tot. Să traiască acolo, dacă tot le-a făcut blocuri!
Filosofia drumului moale este un documentar în rusă despre partea oficială şi grandioasă a construirii celor necesare pentru JO 2014 la Soci. Este proaspăt, probabil pentru a echilibra ecourile negative. Cred că are un efect şi mai dureros, de fapt. Sînt cadre memorabile, chiar dacă nu înţelegeţi rusa, vă va uimi. Poate dacă Putin nu era atît de vehement şi sigur pe el în 2007 în Guatemala, cînd a prezentat proiectul pentru JO 2014, probabil că nu-şi lua revanşa imaginii sale în lume. Ideile îi aparţin, precum şi alegerea locului. Încă o dată, Jocurile lui Putin. Practic, a dirijat o întreagă lume acum, prin mlaştini şi ceaţă.
P.S. :
Hai, nu-ţi cumperi un apartament la Soci? Au de vînzare.
Comentarii
Trimiteți un comentariu