Cad pe suflet

Vreau să ştiu şi eu de ce-ai venit, vreau să ştiu şi eu de ce îţi întuneci lumina şi îţi aperi amarul? Oare acesta e un nou secret al vieţii? Spune-mi, deschide-ţi gura, nu vreau gura, nu. Vreau răspunsul tău de copil alintat. Orice clipă dintre noi doi se transformă într-un tren mic de tot, care pleacă spre mare, trecînd prin munţi şi dezgolind cîmpii pline de vînt.

Cea care minte sînt. Dar ce bine că pot să mint. Căci dragostea nu se arată din prima. Toată am fost în păcat şi mi-am iubit cinstea care m-a făcut să fiu aşa. Mi-am iubit bucuria nebună şi parfumul ce-mi provoca tenebre. Trei ramuri verzi de lămîiţă bat în geam şi-mi ţipă a vremi aşteptate şi neaşteptate.

Cîţi buburuzi au murit de dorul buburuzelor lor tocmai pentru că s-au confundat? Iată, nu e bine ca doi să fie unul, ei nu se mai găsesc. Nu-mi cer mie nimic azi, îmi doresc doar clipe ce mă recunosc bucuroasă şi cu priviri fără minciună.

Sufletul, aşa tăcut, pe un maldăr de flori va avea să îmi fie cel mai bun prieten. După ce te voi pierde.


Comentarii