Ploaie și Chopin

Ploaia strică planurile oamenilor atît de frumos. Intervine, de fapt, în banalitatea noastră, ca o pată de culoare, ca o gură de aer. Toate întîlnirile, toate afacerile, toate întrevederile sau plimbările sînt anulate. Cei mai banali și cei mai puțin visători se vor închide în casă făcîndu-și agenda atîta timp cît durează ploaia. Eu nici nu-și imaginează ce potențial de visare și contemplare a condiției umane poate fi ploaia.

Fără umbrelă, iau de mînă doar muzica sufletului meu și ies în ploaie. Îmi imaginez că vine ca o delectare pentru noi, ca un desert sau ca o limonadă de la Dumnezeu. Ne vine ca un bonus, ne vine ca o frumusețe, de ce nu? Poate fi considerată cum vreți, dar bucurați-vă!

Ploaia este bucuria pămîntului, comunicarea dintre pămînt și cer. Este momentul cînd eterul sărută staticul, pămîntul de neclintit.

Așadar, ploaie și Chopin.

Comentarii