Viața asta cuprinde tot ce poate exista. Spunea un filosof că trămi în cea mai bună dintre lumile posibile. Câteodată mă blochez aici și-mi imaginez viața stelelor. Unde se duce moartea lor? A noastră?
Apoi, dacă tot nu știm, să profităm de ceea ce ni se pare că ne face fericiți, să ne-aruncăm în mare, să ne-aruncăm în fluturi imaginari, să ne-aruncăm în noi. Aruncarea asta presupune dăruire, nu-i așa?
Nu aparțin unei lumi în care toate astea ar fi imposbile. Nu aparțin unei lumi care nu-mi acceptă visele- oricât de prea visătoare ar fi visele mele.
Apoi, dacă tot nu știm, să profităm de ceea ce ni se pare că ne face fericiți, să ne-aruncăm în mare, să ne-aruncăm în fluturi imaginari, să ne-aruncăm în noi. Aruncarea asta presupune dăruire, nu-i așa?
Nu aparțin unei lumi în care toate astea ar fi imposbile. Nu aparțin unei lumi care nu-mi acceptă visele- oricât de prea visătoare ar fi visele mele.
Comentarii
Trimiteți un comentariu