Cei de la Muse au noi „strigăte muzicale”, adunate într-un album. Se cheamă Drones și invită la acțiune umană. Nu la una „dronizată”, dacă-mi este permisă expresia. E încă devreme să ne speriem de noua pasiune a omenirii: dronele? E încă devreme să ne speriem de efectele lor? E încă devreme să promovăm mesajul transmis de Muse: Killed by drones/ Our lives between your fingers/ Can you feel anything?/ Are you dead inside?/Now you can kill from the safety of your home with drones.
Văd tot mai mulți împătimiți ai zburătoarelor cu cameră de filmat. Le manevrează fără vreun scop, se distrează și pierd timpul mânuind „o mică viitoare moarte modernă”. Departe de a fi împotriva inovațiilor în domeniul video, cred că toate acestea își merită locul în mâna celor care se pricep. Fotografia a ajuns să fie la îndemâna oricui prin disponibilitatea aparatelor și a camerelor foto încorporate în telefoane smart. De altfel, am vizionat filmulețe și documentare admirabile, realizate cu ajutorul dronelor, la evenimente mari sau în largul oceanelor. Dar ca să faci un film de calitate nu este de-ajuns să ai o dronă sau un aparat de filmat. Uneori, e de ajuns să ai talent ca să te lipsești de un aparat ultraperformant.
Câteva filmulețe realizate cu/și cu drone:
Dar atât despre drone. Am să vă mai spun că cei de la Muse trag un semnal de alarmă în ceea ce privește dronele în viața noastră, înainte chiar de a le fi simțit prezența prea mult. Poate să li se pară absurd unora, dar băieții au avut mereu dreptate. Dincolo de asta, nu se știe dacă și acest ambițios proiect „back-to-basics” este un bun instrument de marketing, care le ușurează calea spre audiențe. Dar când vine vorba de ei, despre ce fel de fugă după audiență vorbim? Aici este vorba de fidelizare prin mesaj și sunet. Muse-manii, probabil, cunosc mai bine istoria și pot confirma.
Oare nu ne-am săturat de tot acest nou care ne spală creierul? Oare nu ne mai ajung imaginile care devin futile, în lipsa trăirii lor?
Drones ar putea, foarte bine, să devină albumul-subtitrare al lumii în care trăim și murim. Nu mai suntem suprinși nici măcare de moarte, darămite de viață. Tehnopatologia vieții noastre umile nu ne îndeamnă să alegem, să gîndim, nici măcar să trăim. Ceea ce știe foarte bine să ne bage în cap este să tastăm, să atingem cu degetele, dar atât. Să nu cumva să atingeți cu inima sau cu mintea! Iată, pe lângă atâtea vicii virtuale și ecranate, mai avem unul nou, de divertisment. Până una alta, ne spălăm reciproc mințile cu Facebook, Twitter, Instagram. Altceva nu avem de făcut, cum ar fi, să privim cerul. Sau să citim Război și pace ca să vedem că a privi cerul și a-i vedea adâncimea poate fi împlinirea spirituală supremă.
Iată, Muse m-a inspirat din nou, revin la ascultarea albumului și cred că am fost făcută pentru alte perioade ale istoriei. Nu degeaba ei vor să aducă acel 1970 de care am fost lipsiți.
Chapeau!
 |
| imaginea albumului Drones (sursa: aici) |
Văd tot mai mulți împătimiți ai zburătoarelor cu cameră de filmat. Le manevrează fără vreun scop, se distrează și pierd timpul mânuind „o mică viitoare moarte modernă”. Departe de a fi împotriva inovațiilor în domeniul video, cred că toate acestea își merită locul în mâna celor care se pricep. Fotografia a ajuns să fie la îndemâna oricui prin disponibilitatea aparatelor și a camerelor foto încorporate în telefoane smart. De altfel, am vizionat filmulețe și documentare admirabile, realizate cu ajutorul dronelor, la evenimente mari sau în largul oceanelor. Dar ca să faci un film de calitate nu este de-ajuns să ai o dronă sau un aparat de filmat. Uneori, e de ajuns să ai talent ca să te lipsești de un aparat ultraperformant.
Câteva filmulețe realizate cu/și cu drone:
Dar atât despre drone. Am să vă mai spun că cei de la Muse trag un semnal de alarmă în ceea ce privește dronele în viața noastră, înainte chiar de a le fi simțit prezența prea mult. Poate să li se pară absurd unora, dar băieții au avut mereu dreptate. Dincolo de asta, nu se știe dacă și acest ambițios proiect „back-to-basics” este un bun instrument de marketing, care le ușurează calea spre audiențe. Dar când vine vorba de ei, despre ce fel de fugă după audiență vorbim? Aici este vorba de fidelizare prin mesaj și sunet. Muse-manii, probabil, cunosc mai bine istoria și pot confirma.
Oare nu ne-am săturat de tot acest nou care ne spală creierul? Oare nu ne mai ajung imaginile care devin futile, în lipsa trăirii lor?
Drones ar putea, foarte bine, să devină albumul-subtitrare al lumii în care trăim și murim. Nu mai suntem suprinși nici măcare de moarte, darămite de viață. Tehnopatologia vieții noastre umile nu ne îndeamnă să alegem, să gîndim, nici măcar să trăim. Ceea ce știe foarte bine să ne bage în cap este să tastăm, să atingem cu degetele, dar atât. Să nu cumva să atingeți cu inima sau cu mintea! Iată, pe lângă atâtea vicii virtuale și ecranate, mai avem unul nou, de divertisment. Până una alta, ne spălăm reciproc mințile cu Facebook, Twitter, Instagram. Altceva nu avem de făcut, cum ar fi, să privim cerul. Sau să citim Război și pace ca să vedem că a privi cerul și a-i vedea adâncimea poate fi împlinirea spirituală supremă.
Iată, Muse m-a inspirat din nou, revin la ascultarea albumului și cred că am fost făcută pentru alte perioade ale istoriei. Nu degeaba ei vor să aducă acel 1970 de care am fost lipsiți.
Chapeau!
Comentarii
Trimiteți un comentariu