O lume răzgâiată: mai mulți utilizatori și mai puțini oameni

Multe fețe, puțini oameni; multe ecrane, puține priviri. Moralitatea și viața bună nu mai înseamnă mare lucru pentru noi și nici pentru generațiile care vin.

Când intrăm în societate, nu mai facem diferența dintre spațiul public și cel privat și asta pentru că o anume cultură vizuală actuală „ne ajută” mult. În speță, ecranele sunt pe primul loc al mediilor care ne influențează comportamentul moral. Vedeți copiii care sunt dependenți de dispozitive cu ecran și apoi vă veți da seama.

Cam pe aici se-nvârt ideile care mă preocupă în ultimii doi ani. Probabil că pentru a înțelege un lucru, trebuie să-l accepți. Altfel, ne-am pierde în tot felul de discuții pesimiste despre ce fel de viitor negru ne așteaptă și despre cum umanitatea se va transforma într-un Matrix total. Întrebarea este: ce facem ca să schimbăm ceva?

Citesc din ce în ce mai multe cărți despre cum lumea a scăpat de sub control lumii și despre cum ne putem re-umaniza condițiile. Poftim câteva scurte citate din ele:

Peștera lui Grebner este de fapt societatea modernă, lumea în care comunicarea interprersonală a sărăcit extrem de mult, unde oamenii se izolează de semenii lor - fiecare cu casa lui, cu mașina lui, cu interesele personale - unde vecinii nu se mai cunosc sau nu mai au nimic să-și spună, unde practic nu mai există mici comunități care să aibă o viață proprie sau propriile evenimente.

(Revrăjirea lumii sau de ce nu mai vrem să ne desprindem de televizor, Virgiliu Gheorghe, Editura Prodromos, București, 2006, p. 33)

Lipsa de omenie a omului este un tragic loc comun al istoriei omenirii. Dar în veacul douăzeci tehnologia a fost disponibilă pentru ca lipsa de omenie să se exprime la o scară și în modalități greu de imaginat.

(Alegerea lui Hercule, A. C. Grayling, Polirom, Iași, 2009, p. 179)

Într-adevăr, există în exces o fascinație ciudată pentru tragic. Este de ajuns, în această privință, să observăm fascinația pentru teatrul, sau mai mult, pentru filmele de groază.

(Revrăjirea lumii, Michel Maffesoli, Institutul European, Iași, 2008, p. 84)